După cum am mai scris, la sfârşitul anului 1984, atunci când “E-adevărat, iubirea mea” devine un mare succes, Mihaela Runceanu întră în categoria celor mai bune şi de succes soliste din România. În anul 1985, popularitatea Mihaelei ajunsese foarte mare. Remarcabilă realizare, mai ales că multe dintre colegele sale de generaţie (interprete lansate între anii ’75 -‘78), nu reuşiseră să pătrundă cu un asemenea succes pe firmamentul muzicii uşoare sau plecaseră din ţară.
Pe 15 septembrie 1989, Mihaela intra cu succes, în cel de-al zecelea an de activitate profesorală, la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.
În toamna anului 1989, Electrecordul a lansat două noi compilaţii cu titlul “Melodii de neuitat”. Mihaela Runceanu a figurat pe acestea cu trei piese: “Drum bun”, “În vals ne-am întâlnit” şi “Plouă”.
În seara zilei de 07 octombrie 1989, TVR a difuzat, în primă audiţie, un nou videoclip al Mihaelei Runceanu pentru piesa “Cântă iubirea” (Zoltan Boroş/Eugen Dumitru), în cadrul emisiunii "Toamnă românească", realizată de Mariana Şoitu şi Eugen Dumitru. Pe parcusul anului 1989, artista a avut în jur 15 apariţii la TVR. Un număr mare, având în vedere că, în ultimii doi ani ai “Epocii de aur” (1988-89), programele de varietăţi se reduseseră la numai 50-60 de minute pe săptămână.
“Cântă iubirea” a fost, din păcate, ultima înregistrare radio şi TV a Mihaelei Runceanu. Pe tot parcursul lunii octombrie, “Cântă iubirea” s-a difuzat foarte des la Radio. Piesa devenea cel de-al cincilea succes al artistei, pe anul 1989 (după “Clipe ce dor”, “Eu nu te-am uitat”, “Dacă totuşi vei pleca”, “Fericirea are chipul tău”). În doar cinci ani (!), mai precis între 1984-1989, lansase peste 20 de hituri/şlagăre.
În decursul lunii
octombrie, cel mai sigur pe 21, Mihaela a mai avut o apariţie la TVR,
tot cu un clip la piesa "Cântă iubirea".
În perioada 10–15 octombrie, aşa cum ne este relatat în cartea domnului Peneş, “Mihaela Runceanu - Un cântec ucis”, Mihaela a fost capul de afiş la cinci spectacole de la Sala Polivalentă din Bucureşti, organizate de casa de modă “Venus”. La aceste spectacole, au mai evoluat şi alte mari vedete, precum Cornel Constantiniu, Silvia Dumitrescu (fostă elevă a Mihaelei) sau Loredana Groza. Din păcate, începând cu primăvara lui 1988, TVR filma foarte rar, spectacolele de varietăţi din Bucureşti, iar dacă se filma vreun recital, cum a fost cazul şi cu recitalurile Mihaelei, susţinute în 1989 (de exemplu cele de la “Steaua fără nume” la Sala Radio şi “Concursul de dans” de la Polivalentă), acestea nu erau date pe post.
În jurul perioadei 22-26 octombrie, Mihaela a întreprins un turneu de câteva zile în Ardeal. Baia Mare, Cluj şi Turda au figurat pe lista acestui turneu.
Am să reproduc aici o impresie a unui fan, despre spectacolul de pe 23 octombrie de la Turda. Scanare din cartea “Mihaela Runceanu - Un cântec ucis” de Nicolae Peneş.
Cu permisiunea familiei Runceanu, am să reproduc şi câteva poze făcute în timpul concertului de la Turda.
Revenită în Bucureşti, pe 26 octombrie, începea pregătirile pentru alte spectacole, recitaluri şi filmări pentru programul de Revelion.
Cele două spectacole “Start Melodii’89”, desfăşurate pe 28 octombrie 1989 (primul la ora 17:00 şi al doilea la ora 19:30), la Sala Radio şi realizate de Titus Andrei, au fost ultimele spectacole susţinute de Mihaela. Acestea au fost singurele spectacole la care Andreea şi Xenti Runceanu şi-au văzut verişoara primară pe scenă.
Iată ce a declarat Titus Andrei, realizatorul spectacolului, domnului Nicolae Peneş, în cartea “Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”. Reproduc, mai jos, o scanare din cartea respectivă:
Pe 30 octombrie, Mihaela Runceanu a avut o altă mare realizare: apariţia la Electrecord, a albumului “Pentru voi, muguri noi”, cel de-al treilea album din cariera sa (dacă luăm în considerare şi single-ul lansat în 1983). Artista aştepta de câteva luni bune apariţia acestui album. Era foarte mulţumită de disc, care a apărut în format LP şi Casetă Audio. În doar 2 zile, vânzările albumului au atins cote maxime. Conform amintirilor unei admiratoare, În aceeaşi zi, Mihaela a mers la Televiziunea Română, pentru a pregăti nişte piese pentru programul de Revelion, care trebuia să se filmeze la Ploieşti, la începutul lunii noiembrie.
.jpg)
.jpg)
Pe 31 octombrie 1989, Mihaela Runceanu s-a dus la sediul Radio, unde a avut o întâlnire cu Titus Andrei şi, timp de trei ore, a căutat în Cardex (arhiva radio) negativele unor cântece. Artista pregătea un spectacol cu elevii de la Şcoala Populară de Artă care trebuia să aibe loc pe 1 noiembrie, la ora 16,00. În acest sens, Mihaela Runceanu a invitat-o la spectacol şi pe doamna Nina Bercaru, fosta sa profesoară de canto şi cea care a adus-o la catedra de Muzica Uşoară a Şcolii Populare de Artă.
Din păcate, acest spectacol nu a mai avut loc deoarece, în primele ore ale zilei de 1 noiembrie 1989, artista a plecat dintre noi într-un mod tragic. A fost ucisă în locuinţa sa, de pe Şoseaua Mihai Bravu din Bucureşti.
Pe 4 noiembrie 1989, chiar în ziua în care a fost înmormântată, TVR avea în program, difuzarea unei rubrici “Autograf muzical”, cu Mihaela Runceanu. Filmarea avusese loc cu puţin timp înainte. Piesele prezentate în cadrul acestei filmări au fost "De vei veni" (Octav Firulescu), "Eu nu te-am uitat" (Scorpions), "Fericirea are chipul tau" (Marcel Dragomir). Din păcate, acest “Autograf muzical” nu s-a mai difuzat. În locul Mihaelei Runceanu, s-a difuzat un calup de piese cu Mirabela Dauer. În “Epoca de aur” nimeni, mai ales o celebră artistă ca Mihaela Runceanu, nu trebuia să aibă un sfârşit tragic. Mai ales în preajma Congresului al – XIV – lea (20-24 noiembrie 1989) al Partidului Comunist Român. Mai jos am reprodus o scanare din Programul Radio-TV.
Cu toate acestea, în perioada 02 – 11 noiembrie 1989, au apărut 25 de anunţuri la rubrica “Decese”, în “România liberă”. Am să reproduc aceste anunţuri. Îi mulţumesc lui Dănuţ Popovici pentru o parte dintre aceste materiale.
Pe 07 noiembrie 1989, Mihaela Runceanu ar fi trebuit să susţină un spectacol la Buzău. Afişele promoţionale pentru spectacol au împodobit carul mortuar al acesteia.
Aşa cum am relatat mai sus, o parte din programul Revelion'90, avea să se filmeze, în perioada 12 - 17 noiembrie 1989, la Galeriile Comerciale "Omnia" din Ploieşti, unul dintre cele mai moderne centre comerciale din România, de la acea vreme. Din păcate, Mihaela Runceanu nu a mai apucat să participe la aceste filmări. În timpul filmărilor, s-a dat banda cu vocea ei şi toţi artiştii şi spectatorii au ţinut un moment de reculegere. Conform relatării unei admiratoare, Mihaela Runceanu pregătise pentru programul de Revelion, piesele "Dacă totuşi vei pleca" şi "Cântă iubirea".
Şi pentru a fi un pic sarcastic, voi încheia acest articol cu o întrebare. De ce oare, în primele ore ale zilei de 01 noiembrie 1989, în preajma Congresului al - XIV - lea al PCR, atunci când întreg Bucureştiul era luminat şi împânzit de patrule ale Miliţiei (una dintre acestea fiind chiar vizavi de apartamentul Mihaelei, situat pe Şoseaua Mihai Bravu), s-a putut comite, în doar 2 ore şi în acelaşi loc (un bloc de 40 de apartamente), o crimă, un jaf şi un incendiu, fără ca nimeni să nu afle şi să nu audă nimic? Putea face un singur om aceste lucruri într-un timp aşa de scurt şi fără nici un ajutor? Putea un singur om, în doar două ore, să care un videocasetofon marca "Panasonic”, un televizor "Telecolor” (numai televizorul cântărea 50-60 kg), un magnetofon stereo marca "Rostov”, un pick-up "Unitra”, două boxe "Unitra” de 75 W, staţie de amplificare "Delia”, două cartuşe ţigări "Kent”, şase casete video, benzi de magnetofon, cafea, băuturi fine, 2 canistre cu benzină, un material textil, încălţăminte, cosmetice (deodorante, săpunuri, ruj de buze), bijuterii (printre care o brăţară, două inele, un lanţ, un colier), 3 carnete C.E.C, un pachet cu carne? Ca să nu mai vorbim despre închisul şi deschisul uşilor de la apartament, din scară şi de la maşină.
Şi pentru a fi un pic sarcastic, voi încheia acest articol cu o întrebare. De ce oare, în primele ore ale zilei de 01 noiembrie 1989, în preajma Congresului al - XIV - lea al PCR, atunci când întreg Bucureştiul era luminat şi împânzit de patrule ale Miliţiei (una dintre acestea fiind chiar vizavi de apartamentul Mihaelei, situat pe Şoseaua Mihai Bravu), s-a putut comite, în doar 2 ore şi în acelaşi loc (un bloc de 40 de apartamente), o crimă, un jaf şi un incendiu, fără ca nimeni să nu afle şi să nu audă nimic? Putea face un singur om aceste lucruri într-un timp aşa de scurt şi fără nici un ajutor? Putea un singur om, în doar două ore, să care un videocasetofon marca "Panasonic”, un televizor "Telecolor” (numai televizorul cântărea 50-60 kg), un magnetofon stereo marca "Rostov”, un pick-up "Unitra”, două boxe "Unitra” de 75 W, staţie de amplificare "Delia”, două cartuşe ţigări "Kent”, şase casete video, benzi de magnetofon, cafea, băuturi fine, 2 canistre cu benzină, un material textil, încălţăminte, cosmetice (deodorante, săpunuri, ruj de buze), bijuterii (printre care o brăţară, două inele, un lanţ, un colier), 3 carnete C.E.C, un pachet cu carne? Ca să nu mai vorbim despre închisul şi deschisul uşilor de la apartament, din scară şi de la maşină.
Vom afla vreodată adevărul? Sau moartea Mihaelei Runceanu va rămâne, în continuare, una dintre enigmele criminalisticii româneşti? Orice ar fi, răul a fost comis.
Sa dea Domnul, ca noi, toţi admiratorii Mihaelei Runceanu şi ai muzicii pop/uşoare româneşti din anii '60, '70, '80, să pastrăm vie amintirea ei şi s-o transmitem şi generaţiilor următoare.
Al dvs,
Mircea82
P.S. Acest articol a fost publicat iniţial, în luna octombrie 2011, pe acest site. Acum l-am republicat, adăugând noi materiale. Doresc să adresez mulţumiri domnului Ştefan, pentru informaţiile oferite despre programul Revelion'90.
.jpg){kind=link}