Ultima lună din viaţa Mihaelei

Ultima lună din viaţa Mihaelei Runceanu, a fost o lună foarte aglomerată pentru aceasta. Ore la Şcoala Populară de Artă, înregistrări Radio, filmări la Televiziune, spectacole în Bucureşti, turnee în ţară, etc. O lună la fel de aglomerată ca şi ultimii 5 ani din viaţa Mihaelei. După cum am mai scris, la sfârşitul anului 1984, atunci când “E-adevărat, iubirea mea” devine un mare succes, Mihaela întră în categoria celor mai bune şi de succes soliste din România. Popularitatea Mihaelei ajunsese foarte mare. Începând cu 1987, Mihaela devine o interpretă aproape la fel de solicitată ca şi Corina Chiriac, Mirabela Dauer şi Angela Similea - trioul de aur din muzica uşoară a fantasticilor ani’80. Remarcabilă realizare, mai ales că multe dintre colegele sale de generaţie (interprete lansate între anii ’75 -‘78), nu reuşiseră să pătrundă cu un asemenea succes pe firmamentul muzicii uşoare sau plecaseră din ţară.

Pe 15 septembrie 1989, Mihaela intra cu succes, în cel de-al zecelea an de activitate profesorală, la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti.

În toamna anului 1989, Electrecordul a lansat două noi compilaţii cu titlul “Melodii de neuitat”. Mihaela a figurat cu trei piese: “Drum bun”, “În vals ne-am întâlnit” şi “Plouă”.

Pe 7 octombrie 1989, TVR a difuzat, în primă audiţie, un nou videoclip al Mihaelei Runceanu pentru piesa “Cântă iubirea” (Zoltan Boroş / Eugen Dumitru). Pe parcusul anului 1989, Mihaela a avut cel puţin 14 apariţii la TVR. Un număr record, având în vedere că, în ultimii doi ani ai “Epocii de aur” (1988-89), programele de varietăţi se reduseseră la numai 50-60 de minute pe săptămână.

“Cântă iubirea” a fost, din păcate, ultima înregistrare radio şi TV a Mihaelei Runceanu. Pe tot parcursul lunii octombrie, “Cântă iubirea” s-a difuzat foarte des la Radio. Piesa devenea cel de-al cincilea succes al Mihaelei, pe anul 1989 (după “Clipe ce dor”, “Eu nu te-am uitat”, “Dacă totuşi vei pleca”, “Fericirea are chipul tău”). În doar cinci ani (!), mai precis între 1984-1989, Mihaela lansase peste 20 de hituri/şlagăre.

În perioada 10–15 octombrie, aşa cum ne este relatat în cartea domnului Peneş, “Mihaela Runceanu - Un cântec ucis”, Mihaela a fost capul de afiş la cinci spectacole de la Sala Polivalentă din Bucureşti, organizate de casa de modă “Venus”. La aceste spectacole, au mai evoluat şi alte mari vedete, precum Loredana Groza, Silvia Dumitrescu sau Cornel Constantiniu. Din păcate, începând cu primăvara lui 1988, TVR filma foarte rar, spectacolele de varietăţi din Bucureşti, iar dacă se filma vreun recital, cum a fost cazul şi cu câteva din recitalurile Mihaelei, susţinute în 1989 (de exemplu cele de la “Steaua fără nume” la Sala Radio şi “Concursul de dans” de la Polivalentă), acestea nu erau date pe post.

În jurul perioadei 22-27 octombrie, Mihaela a întreprins un turneu de câteva zile în Ardeal. Baia Mare, Cluj şi Turda au figurat pe lista acestui turneu.

Am să reproduc aici o impresie a unui fan, despre spectacolul de pe 23 octombrie de la Turda. Scanare din cartea “Mihaela Runceanu - Un cântec ucis” de Nicolae Peneş.

Cu permisiunea familiei Runceanu, am să reproduc şi câteva poze făcute în timpul concertului de la Turda.

Revenită în Bucureşti, pe 27 octombrie, Mihaela începea pregătirile pentru un spectacol de la Sala Radio. “Start melodii’89”, desfăşurat la Sala Radio şi realizat de Titus Andrei, a fost ultimul spectacol susţinut de Mihaela. Acesta a fost singurul spectacol în care Andreea şi Xenti Runceanu şi-au văzut verişoara primară pe scenă. 

Iată ce a declarat Titus Andrei, realizatorul spectacolului, domnului Nicolae Peneş, în cartea “Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”. Reproduc, mai jos, o scanare din cartea respectivă:

Pe 30 octombrie, Mihaela a avut o altă mare realizare: apariţia la Electrecord, a albumului “Pentru voi, muguri noi”, cel de-al treilea album din cariera Mihaelei. Mihaela aştepta, de câteva luni bune, apariţia acestui album. Era foarte mulţumită de disc. În doar 2 zile, vânzările albumului au atins cote maxime. În aceeaşi zi, Mihaela a mers la Televiziunea Română, pentru a pregăti nişte piese pentru programul de Revelion. 

Pe 31 octombrie, Mihaela Runceanu s-a dus la sediul Radio, unde a avut o întâlnire cu Titus Andrei şi, timp de trei ore, a căutat în cardex (arhiva radio) negativele unor cântece. Mihaela se pregătea pentru un spectacol cu elevii de la Şcoala Populară de Artă. Spectacolul trebuia să aibă loc la Şcoala Populară de Artă, pe 1 noiembrie, la ora 16,00.

Din păcate, acest spectacol nu a mai avut loc deoarece, în primele ore ale zilei respective, Mihaela a plecat dintre noi într-un mod brusc şi brutal.

Pe 4 noiembrie, chiar în ziua în care Mihaela a fost înmormântată, TVR avea în program, difuzarea unei rubrici “Autograf muzical”, cu Mihaela Runceanu. Filmarea avusese loc cu puţin timp înainte. Din câte am aflat de la un realizator TV, una dintre piesele prezentate era “Cântă iubirea”. Din păcate, nici acest “Autograf muzical” nu s-a mai difuzat. În “Epoca de aur” nimeni, mai ales o celebră artistă ca Mihaela, nu trebuia să aibă un sfârşit tragic. Mai ales în preajma Congresului al – XIV – lea (20-24 noiembrie 1989). Cu toate acestea, în perioada 1-4 noiembrie 1989, au apărut diverse anunţuri la rubrica “Decese”, în “România liberă” şi “Scînteia”. 
Am să reproduc cîteva dintre aceste anunţuri. Îi mulţumesc lui Dănuţ Popovici pentru furnizarea acestor materiale.

            Pe 7 noiembrie, Mihaela ar fi trebuit să susţină un spectacol la Buzău. Afişele promoţionale pentru spectacol au împodobit carul mortuar al Mihaelei.

Şi pentru a fi un pic sarcastic, voi încheia acest articol cu o întrebare. De ce oare, în primele ore ale zilei de 1 noiembrie 1989, în preajma Congresului al - XIV - lea al PCR, atunci când întreg Bucureştiul era împânzit de patrule ale Miliţiei (una dintre acestea fiind chiar vis-à-vis de apartamentul Mihaelei, situat pe Şoseaua Mihai Bravu), s-a putut comite, în doar 2 ore şi în acelaşi loc (un bloc de 40 de apartamente), o crimă, un jaf şi un incendiu, fără ca nimeni să nu afle şi să nu audă nimic? Chiar dacă vom afla vreodată răspunsul la această întrebare, răul a fost comis.

Sa dea Domnul, ca noi, toţi admiratorii Mihaelei Runceanu şi ai muzicii pop/uşoare româneşti din anii'70-'80, să pastrăm vie amintirea ei şi s-o transmitem şi generaţiilor următoare.

http://mihaelarunceanufan.blogspot.com

Al dvs, 

Mircea82